Intr-un articol anterior am spus ca relatia dintre francizor si francizat este reglementata de catre
contractul de franciza, iar baza unei relatii armonioase intre cei doi o reprezinta o buna comunicare.
Disputele in cadrul retelelor de franciza nu apar pentru ca francizorul
vrea sa se certe cu francizatii sau invers, ci datorita complexitatii, a
perioadei mari de timp pe care se extind si a numarului mare de
persoane implicate de contractele de franciza.
Majoritatea
cauzelor disputelor intre francizat si francizor se leaga cumva, direct
sau indirect, de contractul pe care l-au semnat cei doi. Astfel,
francizorul ii poate reprosa francizatului ca nu a respectat
operatiunile de conducere a afacerii, ca a incalcat prevederile legate
de exclusivitatea teritoriala sau clauze de ne-concurentialitate, sau,
cel mai des, nu a respectat termenele de plata a redeventelor sau nu
respecta termenele pasilor din programul de dezvoltare al afacerii. In
cazul disputelor, francizatii le reproseaza francizorilor, cel mai
adesea ca nu au oferit asistenta si suportul promise, ca nu au respectat
alte prevederi contractuale (cum ar fi de exemplu) sau ca, in timpul
negocierilor de achizitionare a licentei, francizorul i-a oferit
informatii care sa il incurajeze pe francizat sa cumpere, iar aceste
informatii s-au dovedit ulterior a fi neadevarate.
Conform International Franchise Association (IFA) sursa principala a disputelor din cadrul unui sistem de franciza
o reprezinta nemultumirile legate de afacere. Desi a devenit deja un
cliseu, la baza majoritatii problemelor legate de afacere se afla
profitabilitatea acesteia, fie ca este la nivelul francizatului, fie la
nivel de francizor. Acest cliseu a aparut si datorita faptului ca, de
obicei, cele mai multe dispute se inregistreaza in sistemele in care
membrii (francizori si/sau francizati) pierd bani.
Din pacate,
tendinta este de a acuza pe altii, iar cei implicati in disputa uita cel
mai adesea sa caute adevarata sursa a neintelegerii. Pentru cei care nu
platesc redeventele, de exemplu, pot exista cauze obiective care
determina acest lucru. Un francizor bun va cauta sa afle care sunt
aceste cauze si, impreuna cu francizatul, va crea solutii pentru
remedierea acestei situatii.
Exista dispute si in cadrul sistemelor de franciza in care membrii nu pierd bani, iar afacerea este extrem de profitabila.
Astfel, de exemplu pot aparea neintelegeri in momentul reinnoirii
contractului de franciza. In acest caz se prea poate ca francizorul sa
propuna noi prevederi contractuale (eventual adaptate la forma prezenta a
afacerii), prevederi care sa nu-i convina francizatului; pentru
francizat se prea poate ca afacerea sa fi fost atit de profitabila, iar
noile cerinte contractuale sa afecteze afacerea sa in mod negativ.
Francizatii,
in schimb, devin nemultumiti in momentul in care incep sa considere ca
francizorul nu le mai ofera nimic. Francizatii au platit bani grei
pentru achizitionarea licentei si pentru teritoriul exclusiv
si platesc o parte bunicica din profitul pentru care trudesc lunar sa
il obtina. De aceea, ei vor fi foarte atenti la ceea ce le ofera
francizorul in schimbul acelor bani. Exista si cazuri in care
francizatii devin pur si simplu lacomi, dar fie ca acesta este cazul sau
francizatii considera ca francizorul nu-si merita redeventa lunara, ei
vor cauta mijloace de a vinde sau realiza produsele/serviciile in afara
retelei. (Fie creeaza alta firma pe numele unei rude, fie nu declara
toata tranzactiile efectuate). In ce-l priveste pe francizor, o astfel
de situatie este foarte grava, el pierzind bani, astfel, iar relatia
dintre cei doi este afectata.
Daca insa in cadrul unei retele
exista mai multi francizati care se plang cam de aceleasi lucruri,
aceasta ar trebui sa-i dea de gandit francizorului. Ceva nu merge bine
in afacerea respectiva, exista niste mecanisme care are
trebui revizuite si eventual operate diferite schimbari pentru ca
operatiunile sa decurga bine si sa aiba rezultatele scontate
